Cheloizii și tatuajele

Aspectul fizic reprezintă principalul motiv pentru care din ce în ce mai mulți oameni decid să-și facă un tatuaj.  Schimbarea  vine din dorința de a decora corpul, dar și din hotărârea de a îmbunătăți trăsăturile faciale native, cum ar fi forma și culoarea buzelor sau arcul sprâncenelor. În aceste cazuri vorbim despre un machiaj permanent în care procedura folosită pentru obținerea efectului dorit este, în esență, aceeași ca în cazul unui tatuaj tradițional, presupunând introducerea unui pigment în piele. Acest tip de procedura necesita  o reîmprospătare, în medie, după 2-3 ani.

Realizarea oricărui tatuaj afectează, o suprafață mai mare sau mai puțin extinsă a pielii, în funcție  de caracteristicile și dimensiunea modelului ales.  Pentru ca pielea tatuată să își  recapete  elasticitatea și hidratarea este necesară o perioada de vindecare  de 2-4 săptămâni.  

Tehnica folosită pentru tatuare este  testată, iar de cele mai multe ori, rezultatele obținute sunt pe măsura așteptărilor persoanelor care se bazează pe experiența artistului tatuator. Cu toate acestea, după realizarea unui tatuaj pot să apară diverse situații care împiedică obținerea rezultatului estetic dorit. Unele dintre cele mai neplăcute și mai dificil de rezolvat inconveniente sunt cicatricele hipertrofice și cheloide, cauzate de un proces prea ”energic” și dezordonat de absorbție a tatuajului sau situații rezultate din alte posibile complicații după realizarea tatuajului, precum infecțiile sau apariția unei dermatite severe, acestea necesitând consultarea unui medic dermatolog.

Este posibilă realizarea unei prevenții eficiente împotriva  apariției cicatricelor hipertrofice și a celor cheloide,  care pot să apară  după realizarea unui tatuaj? Există  remedii care pot fi preparate acasă, utile pentru a elimina în siguranță cicatricele sau pentru a reduce grosimea și aspectul lor neplăcut? Să aflăm împreună!

Ce sunt cheloizii?

Cicatricea cheloidă (cheloidul) reprezintă o zonă hipertrofiată, fibrotică a pielii, cu dimensiuni si forme variabile, care  se formează în exces în zona vătămată a tegumentului,, în funcție de  leziunea inițială. Aceste caracteristici  ne permit să distingem o cicatrice cheloidă de o cicatrice hipertrofică, ambele având o formă  convexă.

O serie de factori influențează forma și dimensiunile unei cicatrici cheloide. Principalii factori sunt reactivitatea și nivelul de inflamație al pielii tatuate, localizarea plăgii din care provine, precum și tensiunea și presiunea prezente în respectiva zonă, dar, mai ales, predispoziția genetică pentru acest tip de cicatrice (de aici rezultă importanța efectuării unei anamneze cât mai detaliate, înainte de realizarea propriu-zisă a tatuajului).

A fost observat că, atât în cazul cicatricelor  cheloide, cât și a celor hipertrofice, sunt prezente celule inflamatorii și compuși care provoacă și întrețin inflamația, precum și un exces de fibroblaști (celule responsabile de regenerarea pielii). De asemenea, a fost constatată prezența și formarea unor vase mici de sânge (capilare care hrănesc țesutul cicatriceal hipertrofic) și depozite care abundă în colagen brut, care nu este organizat în fibre curate. Acestea determină, în general gradul de fermitate și rezistență al dermului.

Cum recunoaștem o cicatrice cheloidă?

Cicatricele cheloide apar, cel mai des, pe piept, umeri și brațe. Adică, în zonele în care pielea este mai ”rigidă” (din cauza grosimii tegumentului și nivelului mai ridicat de colagen  ), zone care sunt supuse forțelor mai mari de tracțiune, asociate activităților musculare. Cicatricele cheloide sunt mai puțin frecvente în zonele în care pielea este subțire, elastică și ”odihnită”, de exemplu în zona inghinală, față sau pe partea interioară a coapselor. 

În toate cazurile  aspectul  în relief al țesutului cicatrizat rămâne neschimbat, uneori zona afectată  devine mai închisă la culoare decât pielea din jur (roz-violet  dacă pielea este  deschisă la culoare, maro închis-negru  daca pielea este închisă la culoare sau neagră).

Formarea cicatricelor cheloide sau a celor hipertrofice este facilitată de iritarea regulată a zonei tatuate, ceea ce duce la  răni repetate. Acestea pot fi produse  de zgârierea cu unghiile pentru  ameliorarea mâncărimilor, contactul și frecarea zonei afectate cu haine aspre și strânse sau care au cusături dure. În mod similar, riscul de a dezvolta cicatrice cheloide crește atunci când pielea devine inflamată și infectată.

Cicatricele hipertrofice și cheloide nu au elasticitate și sunt mai sensibile la contact. Acest lucru poate duce la simptome precum durere la apăsare, o senzație de tensiune și „rupere” a pielii în timpul mișcării.

Cicatricele hipertrofice se formează la scurt timp după ce rana s-a vindecat și tind să-și  micșoreze dimensiunea în timp (uneori  se vindecă parțial în câțiva ani). Cicatricele cheloide pot apărea,  la câteva luni după o puncție a pielii și pot crește treptat în dimensiune.

Care este legătura dintre cicatricele cheloide și tatuaje?

În general, apariția cicatricelor cheloide după realizarea unui tatuaj este un fenomen rar, ar posibilitatea nu poate fi exclusă complet. Tendința de a dezvolta cicatrice cheloide și hipertrofice are bază genetică. Această tendință poate cunoaște o creștere în anumite etape ale vieții, cum ar fi pubertatea și sarcina, posibil din motive hormonale. 

Persoanele cu piele mai întunecată la culoare prezintă un risc mai mare de a avea o reacție adversă a pielii,  care poate afecta aspectul tatuajului. Acestea tind să dezvolte cicatrice hipertrofice și cheloide, care sunt clar vizibile, nu numai din cauza aspectului lor neuniform și convex, ci și din cauza culorii lor maro închis. Indiferent de originea etnică, persoanele care au experimentat anterior formarea de cicatrice groase și vizibile, după traumatisme sau intervenții chirurgicale (uneori chiar și după o intervenție chirurgicală estetică) prezintă un risc mai mare de a dezvolta cicatrice cheloide după ce și-au făcut un tatuaj. Acestea ar trebui să țină cont de acest risc atunci când decid să-și facă  un tatuaj.

Refacerea  întârziată  a pielii după tatuaj este mai frecventă atunci când tatuajul se face pe zone ale corpului cu piele mai puțin elastică (cum ar fi pieptul, umerii și brațele), dar poate să apară și pe zone delicate precum fața,  partea din față sau dosul palmei. Persoanele predispuse la alergii ale pielii sau afecțiuni dermatologice care pot determina infecții post-tatuaj, precum și persoanele cu reactivitatea sistemului imunitar afectată care poate determina o regenerare mai puțin eficientă a pielii, prezintă un risc mai mare de complicații post-tatuare.

O altă posibilă sursă de formare a cicatricelor cheloide este îndepărtarea tatuajelor. În aceste cazuri, un risc mai mare apare atunci când devine necesară îndepărtarea chirurgicală a tatuajului (ceea ce, în prezent, se face rar din cauza rezultatelor estetice nesatisfăcătoare) sau când sunt utilizate lasere de generație mai veche, în timp ce riscul este mult mai mic când se utilizează lasere Q-switched mai avansate (de exemplu: laser rubin pentru îndepărtarea cernelii negre, albastre și verde; Laser Nd Yag pentru îndepărtarea culorilor negru, albastru închis, roșu-portocaliu și unele cerneluri galbene; laser alexandrit pentru îndepărtarea cernelii negre, albastre și verde).

Cicatricele cheloide și tatuajele: posibile remedii

Primul aspect ce trebuie avut în vedere în ceea ce privește cicatricele cheloide și hipertrofice asociate tatuajelor este prevenția, deoarece,odată ce a apărut țesutul cicatriceal, este dificil de îndepărtat complet, iar rezultatul estetic poate să nu fie cel dorit.

Având în vedere acest aspect, ar trebui să acordați atenție, în primul rând, modului în care îngrijiți zona tatuată în primele 2-4 săptămâni de la realizarea tatuajului, astfel încât să ajutați procesul natural de regenerare a pielii și să preveniți dezvoltarea infecției.

În special, pentru a avea grijă de tatuaj, ar trebui să urmați recomandările unui artist tatuator cu experiență:

• tatuajul trebuie spălat cu un produs de curățare cu ph neutru și apoi trebuie uscat delicat. Apoi trebuie aplicat un produs cuacțiune calmantă, precum Bepanthen® Tattoo unguent pentru îngrijirea tatuajelor, care, datorită formulei sale cu Panthenol, ajută la menținerea hidratării pielii, creând un film protector, flexibil;
• folosiți Bepanthen® Tattoo unguent pentru îngrijirea tatuajelor, de 4 ori pe zi pentru a menține epiderma bine hidratată si moale;
• protejați zona tatuată de praf și soare, acoperind-o cu îmbrăcăminte moale, largă, fiind indicat să folosiți o cremă cu factor ridicat de protecție solară (SPF 50+) pentru tatuajele realizate pe anumite părți expuse ale corpului.

În cazul în care, deși ați utilizat metode de prevenție, în zona tatuată puteți observa formarea de cicatrice hipertrofice sau cheloide, este necesar să contactați un medic dermatolog pentru a primi indicații de îngrijire potrivite. 

Opțiunile de îngrijire care s-au dovedit a fi eficiente, deși răspunsul pielii variază de la caz la caz, includ: 

• terapie medicamentoasă locală 
• terapie de compresie; 
• utilizarea de gel sau plasturi siliconici; 
• excizia sau reducerea chirurgicală; 
• tratament cu crioterapie; 
• terapie cu laser; 

În timpul unei vizite la medicul dermatolog, vă vpr fi explicate  avantajele și dezavantajele fiecărui tip de îngrijire în parte. Din păcate, în cele mai multe cazuri, un tatuaj afectat de cicatrice anormale va trebui să fie „sacrificat” pentru a obține un rezultat estetic acceptabil.